j’en ai marre?!

11 ianuarie 2008
la un moment dat, pentru prima data de un an si mai bine , atentia mea a decrosat brusc
ideea care-mi trecea prin minte a facut fisss si a disparut in ceata, m-am dus sa-mi iau o cafea, am stat vreun sfert de ora la taclale, am facut o tura de recunoastere prin birouri in cautare de ciocolata, am revenit, m-am foit in fotoliu si m-am dus sa-mi mai iau o cafea
 
de retour, am dat doua telefoane, mi-am inspectat fara entuziasm mailul, am mai pianotat putin pe tastatura, m-am mai foit si-am plecat dupa inca o cafea

am revenit cu cafeaua, in ceasca very corporate, am analizat privelistea

prin geamurile sterse cu sirg de pachitza, se vede ca la tour eiffel e tot la locul ei, de la jumate in sus adica, cu pastila albastra a balonului de la eutelsat. pe geamurile dinspre bulevard ploaia tamburineaza incet. si sena e tot acolo, azi ca un fluviu de mizga. din openspace se ridica un murmur continuu, zumzet de albine harnice. tout le monde travaille … si-n atmosfera asta culpabilizanta, oh tempora, am inceput sa citesc presa pe internet. dupa cele 5 secunde regulamentare, excedata de inflatie , subprime , recesiune si omnipresedinte am dat cu click pe niste bloguri vechi si mi-am amintit de activitati refulate din necesitate de materie cenusie 100% disponibila pentru noul meu patron, prosperitatea actiunilor x si criza perpetua de timp.

 
ah da. i was a blogger, too
si pentru ca azi am facut tocanitza pentru ciini, basca le-am mai si tocat frunza, am decis sa marchez evenimentul printr-un post pe weblog

 


vinerea demisionarului – reconstituirea

17 noiembrie 2006
am golit sertarele si-am transvasat continutul lor la cosul de gunoi. cind cosul a fost plin, am adus citiva saci-pubela, pe care i-am umplut in ritm alert. mai aveam o carte apartinindu-mi, un caiet si citeva foi de hirtie, pe care la o analiza atenta le-am rupt in doua, apoi in patru, apoi in 16 si le-am cazat la capitolul gunoi. continutul caietului n-avea nici o relevanta, asa ca a aterizat si el in gramada de aruncat, iar cartea mi-o imprumutase un senior al protocoalelor haut dbit, asa ca am lipit un post-it cu gingase multumiri si mentiunea noii mele adrese profesionale, si am reexpediat-o posesorului.
 
epurarea continutului informatic a fost mai putin laborioasa. dupa intrebarea de circumstanta doriti sa pastrati ceva si nuuul ulceros care-a urmat, o linie de comanda rm rf a rezolvat totul.
am depus pe birou badge-uri, chei, telefon, portabil .
 
cum venisem cu miinile in buzunare, tot asa am plecat, cu stinga pipaind cecul din buzunarul hainei. am o neputinta principiala in a asuma ultimele dati, de orice factura ar fi ele, da de data asta a fost o placere.
 si-a fost si mai placut cind soarecele b m-a sunat chitzcaind in hohote, reprezentanta solaris din cartier a fost convocata sa recupereze urgent si imperativ fisierele sterse, c si a au luat sacii pubela in birou la ei si-au demarat operatiunea puzzle la amiaza.  
parc-am reformatat partitia aia, nu ?

miercuri in metrou si nemuritorii literelor franceze

15 noiembrie 2006
pentru ca mi-am uitat cartea acasa, am luat repejor de la chioscul de ziare
jetlag travel guide, la molvanie le pays que sil nexistait pas, faudrait linventer.
 
am hohotit singura vreo 30 de minute, pina am ajuns la capatul liniei.  viata culturala, gastronomia locala, ghidul restaurantelor si hotelurilor, pozele , 166 de pagini de incitare turistica in molvania, unul din secretele turistice cele mai bine pastrate ale estului.
la capitolul istorie, un nikod intiiul s-a autoproclamat imparat al prusiei, germaniei si a unei bune parti din scandinavia , revendicare ambitioasa din partea unui tinar care de-abia implinise virsta de 12 ani. din fericire, domnia lui expansionista n-a durat decit citeva saptamini. etc .. ajungem in perioada moderna, cind czez vaduz, prim ministru ales democratic, guverna pina la moarte. carisma si popularitatea lui i-au determinat pe concetateni sa-l realeaga si dupa tristul eveniment. detalii din programul spatial al republicii (pe vremea sovietelor) : molvania e prima tara care-a trimis un echipaj uman si-o pisica in polonia ( a doua tentativa, prima fiind soldata cu un crater pe-o raza de 5km si moartea participantilor).
  
si pentru ca tot m-am lansat in relatari literare, iar am gasit doua carti in metrou. prima e foundations of service level management, desi am rasfoit-o si-am citit cuprinsul, n-am identificat inca despre ce e vorba, asa ca o pot oferi oricarui specialist IT care-o revendica, a doua, merci le goncourt, e chiar les bienveillants, monsieur jonathan littell (ei, asa se explica si cifra colosala a vinzarilor, de gasesti cartea de-a moaca prin tirg).

 

fragment pentru bibliofili:
 
  Un jour, je trouvai un arbre couch de travers, renvers par une tempte, avec une branche casse sur le haut du tronc, et avec un canif je raccourcis encore cette branche, en tai l’corce et en polis le bois, arrondissant soigneusement le bout. Puis, la trempant copieusement de salive, je me plaai califourchon sur le tronc et, m’appuyant sur mes mains, enfonai lentement cette branche en moi, jusqu’au bout. Cela me donnait un plaisir immense, et tout le temps, les yeux clos, ma verge oublie, j’imaginai ma sur faisant la mme chose, etc.  
 
 bref, pentru un juriu care face la fine bouche in fata lui houellebecq si ajunge sa premieze un fel de pornografie de gara placata de contraadevaruri istorice, asta da alegere

vineri, dimineata intre paranteze

10 noiembrie 2006
butica ceaiurilor mariage, cea din marais
th blanc, aprs l’orage. ceai alb yin zhen, mandarine ple, notes mentholes, fleurs blanches. serenit, retour au temps de soi.
montagne de la lune, bujor, trandafir, jasmin, realitatea cedeaza visului. uh
fleur d’eau, lotus & calendula, notes d’agrumes
mai departe.
th vert, le th du dragon, th mythique. poate alta data …
lune rouge, miere, in afara timpului. est-ce bien possible?
ceai pe nil, si asta in afara timpului, de data asta in nota epices parfums
th rouge: marco polo, le nil rouge, borbon vanille
th noir, bruma pe himalaya, yunnan imprial, earl grey french blue ( bergamota ..), darjeelinguri de n varietati
lapsang souchong imprial, care ar trebui sa fie un fum
madame veut encore?
 
dimineata se scurge spre amiaza, raze jucause prin frunzele galbene. nu reusesc sa articulez ginduri complete. nu reusesc sa finalizez o idee.doar armonia ucigatoare a locului, frumusetea de portelan a fetelor, sportul citadin al cecurilor rupte din carnet, caligrafia alambicata a semnaturii. paradisul nimicurilor majore din matasuri si catifele, al parfumurilor si cremelor cu nume prea ermetic spre a fi pronuntat fie si pe-un blog. librarii cu pardoseala de marmura, unde cea mai banala tiparitura ia alura de opera de arta ori incunabul.
 
templierul care cere voie sa se aseze la masa mea are ochi de peruzea si bucle castanii. e ora la care bobolandul isi scoate la plimbare pruncii, inainte de prinz, si landourile maclaren defileaza grabit, cu ocupantii lor minusculi oglindindu-si solemn obrajoarele ca niste merute rosii in vitrinele cafenelelor. templierul va merge la tuns si son coiffeur imi poate trece mina lui miraculoasa prin par schimbindu-mi identitatea. asa ca decid si eu sa-mi tai pletele, in speranta nearticulata a unei alte identitati. semn bun, din sacosa de piele rosie, cotoiul behemoth imi zimbeste fatarnic, de parca ar sti ca inainte de venirea lui si-a stapinului lui eram la pagina 199 a maestrului si margaretei, din exemplarul rufos care l-a insotit pe tata la spital.


toamna tatalui meu

6 noiembrie 2006
avion luat inainte de ivirea zorilor, nu mai joc contra timpului. de data asta e pur si simplu prea tirziu. n-am carte nici ziar cu mine, la ce bun ? un bloc-notes in care incerc din timp in timp sa mizgilesc cite un cuvint. o sa-l citesti, tata ? o sa incerc sa ti-l strecor in buzunar, nu ti-am zis niciodata cit te iubesc si acum ma indoiesc amarnic ca eternitatea o sa-ti lase timp pentru lecturi.
 
e simbata dimineata si soarele urca in glob de foc ametitor deasupra lacului lehman. schimbare de avion si apoi mai departe. masina ma asteapta la aeroport, s. ma stringe in brate si pornim in ceata spre nord. citeva sute de kilometri mai incolo, in ploaia de la sfirsitul zilei, cezar ma asteapta pentru etapa finala schimbare de masina si-n gadgetul lui de joc video acceleram spre casa, via capela cimitirului.
 
 cade inserarea, trecem prin paduri intrate in toamna, focuri pe dealuri, citeodata miroase a must proaspat, a lut, a pamint. tata pare ca doarme, mama e ratacita in durere, eu ma indoiesc ca o sa fac fata. pina noaptea tirziu masinile continua sa soseasca, debalind continutul, jucarii decrepite, coroane de flori, morga zimbetelor universitare, plinsul inabusit al prietenilor de-o viata.
 
 e tirziu si plecam spre casa, lumina in camera lui arde iar singura mea idee e sa intru mai repede sa-l sarut si sa-i povestesc drumul. imaginea mentala e ca e acolo, cu motanul pe brate, zapind ironic talk-showurile de la miezul noptii. toate lucrurile sint asa cum le-a lasat si vorbim de el inca la prezent. e iesit in oras, o sa apara dupa sfirsitul spectacolului, exagereaza si data asta.
 
 duminica dongane clopotele bisericilor, e-un soare timid, un vint de gheata care aduce ploaia si mai incolo ninsoarea, e straniu somnul lui in pilpiitul luminarilor si cintarile preotilor, e cumplit drumul pina la groapa sub ploaia razanta, cu mina-nclestata pe marginea sicriului.
 
si-n ziua urmatoare mormintul e un morman de flori si coroane peste care fulguieste incet, ca si cum tata n-ar fi asteptat decit iarna odihnei pamintului si linistea venind dinspre padure. in jur sint cunoscuti si prieteni, probabil ca localizarea asta spatiala e iluzorie de-acuma, nu mai are importanta. sa te odihnesti in pace, tata.

 


despre leadership si nu numai

25 august 2006
spinoza de virsta scolara perorind printre camarazi la intrarea in
aquaboulevard. textual: h, la piscine, tu peux tout connement
dvelopper ton leadership .  tu peux pas dvelopper ta bite. alors
dveloppe au moins ton leadership . a revient peu prs au mme.
bine vazut.

soarecele b ar fi vazut-o pe eva herzigova facind cumparaturile chez
monoprix. ca orice tinara la caderea amurgului, eva ar fi cumparat o
sticla de sampanie si un peu de magret de canard fume. leadershipul
lui  nefiind pe deplin dezvoltat, s-a multumit c-un flash rapid pe
portabil imortalizind clipa. verweile doch …

la capitolul birfe, conversatiile la cantina, devenita un fel de confesional interbresle.
o miss in lacrimi, demisionata pe motiv de textile colorate, alors que
la jupe noire fendue e uniforma consultantei. si colegul ei de birou,
banuit de acorporatism, in virtutea simpatiilor altermondialiste. si-al
lor n+1, sanctionat pentru port de cravata cu motiv animalier, admisa
doar in cercurile restrinse ale informaticienilor si profesorilor de
biologie.pre ubu a paris, a imi aduce si mie la semnat o hirtiuta cu o
cerere de concediu de jumatate de zi. rezonul e absenta, motivata de
declaratia zeului tutelar ‘puteti si sa nu mai puneti piciorul’. odata
ce nu-l mai pui e abatere disciplinara . incalzirea globala distruge
neuronu cadrului sup. plecind, am sa le las putina lecitina-n sertar.


sultan, obiectul dorintei

21 august 2006
 
in fiecare dimineata, din hitzinatul agale al
metroului, cu ochi de elefant pitulat in cires , sorb cu nesat reclama
saltelelor sultan. mesajul trece 100% si mai tirziu, subliminal, in
fata ecranului, cind litere incilcite refuza sa se constituie in
cuvinte or simboluri cabalistice fara noima impinzesc fisierele,
inconstientul meu susura tandru ‘dormez bien, soyez performant’. si mai
tirziu, in fata oglinzii de la baie, cind o imagine fantomatica se
reflecta cu vaga oroare, acelasi susur interior reia ‘dormez bien,
soyez belle’. n’est-ce pas? ieri, schimbind cersafelul lui crevette, am
constatat ca ea, EA DOARME pe o saltelutza sultan (cum era si normal,
ca doar de la ikea am luat-o ..), asa ca ea e frumoasa si performanta ,
parca in fiecare zi tot mai performanta .
poate ca dac-o culc intr-un cos?!!?
 
 
 
 

sindicare, aller-retour

18 august 2006
 
la dus, mostra de e-serviciu in voga, e-cover_letter:
 
buna ziua,
ma bucur  ca profitati de vacanta
si ca perioada estivala va permite sa va relaxati dupa un an atit de
plin.referitor la acest subiect, aflati ca blogul dvs poate continua sa
evolueze ca si cum ati fi prezent. cititi cu atentie cele ce
urmeaza:lipsa momentana de inspiratie, de timp, dispozitie
flemarda,absenta momentana, vacanta. si-n ciuda tuturor, un blog mai
animat ca niciodata. cum? echipa noastra va poate ajuta. suntem o
echipa profesionista de bloggeri talentati si polivalenti, cu domenii
de competenta variate, putind interveni pertinent pe teme diverese:
politica, societate, cultura, jurnal intim,actualitate, arta etc, in
orice limba europeana (sau aproximativ).putem adapta contributiile
noastre la forma si fondul blogului dumneavoastra.nu revendicam
copywright, dvs sunteti unicul autor al insemnarilor!serviciul e
integral gratuit!
contactati-ne la adresa blog_de_negri@yahoo.com

subscrieti mai jos serviciilor noastre!
amical, negrii dvs 

 
si pe drumul de intors, auzit maxima saptaminii:
ayant pris ma vie en main, j’ai d arrter la masturbation 
 

soyons réalistes, demandons l’impossible

17 august 2006
dragul meu comandante che guevara, greu de spus cit ti-am detestat
moaca de june prim imprimata pe sinii trepidanti ai mulatreselor din
metrou ori pe pieptul plat si anorexic al filiformelor din bon march.
iar cirdasia ta cu il lider maximo, debilitatile ideologice ori
itinerariile pe motocicleta, mai bine citim in harlequin nuvele cu apa
de roze sau ne cumparam de urgenta un elle ca sa aflam cum ne boostam
self-esteemul sexual, e inofensiv si nu se preteaza la confuzii
intelectuale majore.

e ora 8.30 si simti cum timpul trece mai repede decit de obicei, o sa ajungi prea tirziu,
ceasu rau, metroul 13, declicul fatal si intirzierea imperceptibila la
meetingul cheie, cind vrei sa-ti vinzi scump pielea si pe cele doua
minute improbabile lasi 20% din credibilitate .

Aqu se queda la clara,
la entraable transparencia,
de tu querida presencia
Comandante Che Guevara.

un ocheshel cu voce de privighetoare zdrangane din ghitara, de tuuu
querida presencia comandante si se aseaza pe bancheta din fata, cu
moult zimbet, de tuu querida presenciaaa comandaante, zdrang zdrang, eu
potasez itemii pe care-o sa-i scot ca pe iepurasul din joben, de tuuuu
queeridaaa presenciiaaaa comandanteeee si in sfirsit lalaim impreuna,
ii arat portofelul gol, querida presencia gasesc jumate de tableta de
ciocolata cu care sponsorizez revolutia cubaneza si cobor la destinatie.

in fata areopagului ma duplic ca sa-mi observ prestatia si dintr-o data
imi pica fisa ca atata amar de competente chelioase n-o sa poata decit
vibra pozitiv la o cifra cu mult mai mare decit cea pe care ma gindeam
s-o anunt, ca atunci cind bijutierul scoate cutiuta diamantului etern
si susura pretul, de 3 ori mai mare decit voiai sa pui, but so class,
demonstrind atitea apartenente favorabile si povestind in limpiditatea
apelor lui atitea despre caratele fericitului/fericitei posesor(oare). merci che, cel mai adesea tranzactia e perfecta cind ceri
imposibilul cu aerul de-a face-o favoare interlocutorului.

asa ca-n dupa-amiaza asta am decis sa-mi aloc si eu un tricou che guevara, tardiv omagiu clarvazatorului.

cari amici,

9 august 2006
era o vreme cind ieseam din metrou si ma asteptau 10379,7 ha de
haladuit, un traseu sinuos ca o circumvolutiune de materie cenusie.
dupa-amiaza era pe sfirsite, soarele apunea solemn curgind in spatele
arcurilor de triumf, deseori era ceata sau ploua rece, cel mai adesea
era deja noapte si luminile reverberelor se reflectau tremurind in
baltile de pe asfalt. era o spalare de creier, fara un gind ratacit pe
traseul marsului fortat, ghidat doar de oboseala picioarelor. rataceam
ca intr-o cetate de tacere si umbre, ore in sir, pina cind portabilul
tiuia chinuit in fundul gentii si scotindu-l, constatam ora. urma
retragerea, culoarele viermanoase de metrou si fauna orelor tirzii,
fizionomiile obosite sau juisive, risetele obraznice, muschii cazuti si
rictusul amar al lumpenilor. ajungeam acasa, pravalindu-ma in pat
cadeam intr-o alta uitare, un somn plumburiu din care nici un
desteptator nu reusea sa ma dizloce.
 
citeodata
marsul vira in stare de transa, furie amoroasa in fata imaginilor
formate pe retina.  alte dati era o bula impenetrabila si
indefinisabila in care glisam si care ma proteja de contactul cu lumea.
si-n alte dati lumea era dureros de prezenta in absenta-i perpetua.
si-un fel de alienare in dezinteresul masiv pentru reactiile pe care le
provocam.
cum cineva dependent de succes si recunoastere, o fiinta sociala
structural fericita-n schimbul de idei face virajul de 180 spre esec
si tacere? reactie emotionala? copil fiind aveam deseori reflexul de-a
protesta prin esec, incercind regresii spre etape precedente. ieseam
apoi spontan din fundaturi, in hameseala asimilarii informatiei care ma
facea sa cresc, in sportul cotidian de-a da cu tifla anturajului.
adult, ma incerca din nou jocul cu timpul si tentatia de-al opri, prin
esec si regresie, de-al accelera prin seductie si cameleonism
intelectual.
tacere si nevoia de-a o explica. tacere ca o apa de izvor. alta data se
puteau cumpara indulgente, in schimbul marturisirii. si dupa apele
impure ale cuvintului urma tacerea, conciliatoare cu sine .
numarul cistigator e un simbol matematic et si a se trouve, exista deja posesori ai cheii.
bonne lecture!

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X